țucal - explicat in DEX

țucal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚUCÁL, țucale, s. n. Oală de noapte. – Din ngr. tsukáli.

țucal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țucál (-le), s. n. – Oală de noapte. – Mr. țocali „oală”. Ngr. τσουϰάλι, din it. zucca (Tiktin; Gáldi 263), cf. tc. çukal, bg. cukalo.

țucal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țucal, țucale s. n. oală de noapte

țucal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țucál s. n., pl. țucále

țucal (Dicționaru limbii românești, 1939)
țucál n., pl. e (ngr. tsukáli, oală, d. turc. čukal, manta, învălitoare, platoșă, oală). Cumar, vas pentru nevoile nopțiĭ (Eŭf. „vas de noapte”)

țucal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚUCÁL, țucale, s. n. Oală de noapte. — Din ngr. tsukáli.