țuca - explicat in DEX

țuca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

țuca (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut„.

țuca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țucá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țúcă

țuca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. — Din țoc.