țopârlancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚOPÂRLÁNCĂ, țopârlance, s. f. Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. –
Țopârlan +
suf. -că.țopârlancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țopârláncă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. țopârláncei; pl. țopârláncețopârlancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚOPÂRLÁNCĂ, țopărlance, s. f. (
Pop.) Femeie cu apucături grosolane; bădărancă, mitocancă. —
Țopârlan +
suf. -
că.