țopârcă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚOPẤRCĂ,țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. – Țopâr[lan] + suf. -că.
țopârcă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țopấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. țopấrcii; pl. țopấrci
țopârcă(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) țopârcă m. țopârlan: nu cumva s’a boierit țopârcă ? AL. [Ca și țopârlan, derivat probabil dela țop (v. Țopi)].
țopârcă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚOPẤRCĂ,țopârci, s. f. (Reg.) Țopârlan. — Țopâr[lan] + suf. -că.