țopică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚOPÍCĂ, țopici, s. f. (
Fam.) Țopișoară. –
Țoapă +
suf. -ică.țopică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚOPÍCĂ, țopici, s. f. (
Fam.) Țopișoară.—
Țoapă +
suf. -
ică.