țoluț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚOLÚȚ,țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. – Țol2 + suf. -uț.
țoluț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țolúț (pop.) s. n., pl. țolúțuri
țoluț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚOLÚȚ,țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol2. — Țol2 + suf. -uț.