țiștar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (
Citellus suslica). –
Et. nec.țiștar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țiștár s. m.,
pl. țiștárițiștar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (
Citellus suslica). —
Et. nec.