țipoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A scoate țipete, a țipa
1, a striga. – Din
țipăt.țipoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țipotí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. țipotésc, imperf. 3
sg. țipoteá; conj. prez. 3
să țipoteáscățipoti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A scoate țipete, a țipa
1, a striga. — Din
țipăt.