țipet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÍPET s. n. v. țipăt.țipet (Dicționaru limbii românești, 1939)țípet n., pl.
e (d.
țip). Strigăt supțire [!] ca de copil orĭ de femeĭe. – În nord
-ăt, pl. tot
ete. V.
răcnet.țipet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÍPET s. n. v. țipăt.