ținutal - explicat in DEX

ținutal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ținut (II), de ținut. – Ținut + suf. -al.

ținutal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ținutál (înv.) adj. m., pl. ținutáli; f. ținutálă, pl. ținutále

ținutal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ținutál, -ă adj. De ținut, de județ, județenesc.

ținutal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ținutal f. Mold. județean: autoritate ținutală AL.

ținutal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (înv.) Privitor la ținut (II), care aparține unui ținut. — Ținut + suf. -al.