țintat - explicat in DEX

țintat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at.

țintat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țintát adj. m., pl. țintáți; f. țintátă, pl. țintáte

țintat (Dicționaru limbii românești, 1939)
țintát, -ă adj. (d. țintă, semn în frunte). C´o pată albă´n frunte: cal țintat. V. breaz și steĭ 2.

țintat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țintat a. cu o pată albă mică și rotundă în frunte: prinde-mi pe murgul cel țintat AL. [V. țintă].

țintat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. — Țintă + suf. -at.