țilindru - explicat in DEX

țilindru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚILÍNDRU, (1) țilindre, s. n., (2) țilindri, s. m. (Pop.) 1. S. n. Cilindru, joben. 2. S. m. Sticlă de lampă. – Din germ. Zilinder.

țilindru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țilíndru (-re), s. n. – 1. Cilindru. – 2. Joben. Germ. Zilinder. Este dubletul lui cilindru, s. n., din it. cilindro, fr. cylindre.

țilindru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țilíndru¹ (sticlă de lampă) (pop.) s. m., art. țilíndrul; pl. țilíndri, art. țilíndrii

țilindru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țilíndru² (joben) v. cilíndru²

țilindru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚILÍNDRU¹, țilindri, s. m. (Pop.) Sticlă de lampă. — Din germ. Zilinder.

țilindru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚILÍNDRU² s. n. v. cilindru.