țigănuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGĂNÚȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui
țigan (
I 1); țigănaș, țigănel.
2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (
Plegadis falcinellus).
3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (
Umbra krameri). –
Țigan +
suf. -uș.țigănuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigănúș s. m.,
pl. țigănúșițigănuș (Dicționaru limbii românești, 1939)țigănúș m. Țigan mic. Un fel de ibis negru din Dobrogea.
țigănuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGĂNÚȘ, țigănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui
țigan (
I 1); țigănaș, țigănel.
2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (
Plegadis falcinellus).
3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (
Umbra krameri). —
Țigan +
suf. -
uș.