țigănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș.
2. Fig. (
Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. –
Țigan +
suf. -os.țigănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigănós adj. m.,
pl. țigănóși; f. țigănoásă, pl. țigănoásețigănos (Dicționaru limbii românești, 1939)țigănós, -oásă adj. Plin de țigănie (de zgîrcenie, de hoție ș. a.).
țigănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țigănos a. foarte sgârcit:
era așa de țigănos de-și mânca de sub unghii ISP.
țigănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș.
2. Fig. (
Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. —
Țigan +
suf. -
os.