țigher - explicat in DEX

țigher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIGHÉR, țigheruri, s. n. (Reg.) Zeamă care se stoarce din tescovină. – Din magh. csiger.

țigher (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țighér, țighéruri, s.n. (reg.) 1. vin de poame. 2. zeamă de tescovină.

țigher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țighér (reg.) s. n., (sorturi, porții) pl. țighéruri

țigher (Dicționaru limbii românești, 1939)
țighér și cighír n., pl. urĭ (ung. csiger, sîrb. cinger, rus. cihirĭ, vin de poame, probabil, rudă cu sicheră). Trans. Vin de poame (în L. V. cinghir). Mold. sud (țighir și țihir). Zeama care se stoarce din tescovină după ce s´a scos vinu și s´a turnat puțină apă. Bz. (țiver, pl. e, probabil fără legătură cu țeavă). Vasu din care ĭese rachiu și trece în serpentinu (trimnicu) pus în durbacă. V. livej).

țigher (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIGHÉR, (2) țigheruri, s. n. (Reg.) 1. Zeamă care se stoarce din tescovină. 2. Sortiment, porție de țigher (1). — Din magh. csiger.