țigancă - explicat in DEX

țigancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Țigan + suf. -că.

țigancă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ȚIGANCĂ bafniță, balaoacheșă, baragladină, baraulă, boroaică, caramea, cioară, ciocolată, ciorancă, cioroaică, cioropină, cioropișniță, colorată, faraoancă, garaoaică, jagardea, mirandolină, pirandă, stăncuță, zavragioaică.

țigancă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
țigáncă, adj. f. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup 1926: 24). – Din țigan.

țigancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!țigáncă s. f., g.-d. art. țigắncii; pl. țigắnci

țigancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țigancă f. 1. femeia țiganului; 2. (Banat) Bot. sugel.

țigancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIGÁNCĂ, țigănci, s. f. 1. Femeie care face parte din neamul țiganilor (I 1); soție de țigan. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. — Țigan + suf. -că.