țigaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGÁIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. –
Et. nec.țigaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigáie adj. f.,
s. f.,
pl. țigắițigaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țigaie f. oaie cu lâna moale, mătăsoasă și creață:
sunt țigăi negre, albe, roșii. [Cf. nemț.
Ziege, capră].
țigaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifînă, de came și lapte; oaie din această rasă. —
Et. nec.