țiflitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȚIFLITÓR, -OÁRE, țiflitori, -oare, adj. (
Pop.; despre sunete, voce etc.) Ascuțit, șuierător. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite. – Din
țivli +
suf. -(i)tor.