țicura(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița.
țicura(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ȚICURÁ,țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.