țicneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚICNEÁLĂ s. f. (
Fam.) Sminteală, nebunie; manie. –
Țicni +
suf. -eală.țicneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)țicneală, țicneli s. f. manie, nebunie
țicneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țicneálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. țicnélii; (manii)
pl. țicnéli țicneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚICNEÁLĂ, țicneli, s. f. (
Fam.)
1. Sminteală, nebunie.
2. Manie. —
Țicni +
suf. -
eală.