țiclete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚICLÉTE, țicleți, s. m. Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi
1, țiclean (
Sitta europaea). –
Et. nec.țiclete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țicléte (pasăre) (
reg.)
(ți-cle-) s. m.,
pl. țicléțițiclete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚICLÉTE, țicleți, s. m. (
Reg.) Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi
1, țiclean (
Sitta europaea). —
Et. nec.