țevișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚEVIȘOÁRĂ,țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. – Țeavă + suf. -ișoară.
țevișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre
țevișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚEVIȘOÁRĂ,țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. — Țeavă + suf. -ișoară.