țevar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. –
Țeavă +
suf. -ar.țevar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țevár s. n.,
pl. țeváre țevar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. —
Țeavă +
suf.-ar.