țestos - explicat in DEX

țestos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. os.

țestos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
țestós, țestoásă, țestóși, țestoáse, adj. (reg.) îndărătnic, căpos; ursuz, obraznic; plictisitor.

țestos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țestos, -oasă, țestoși, -oase s. m., s. f., adj. (persoană) cu capul mare.

țestos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țestós adj. m., pl. țestóși; f. țestoásă, pl. țestoáse

țestos (Dicționaru limbii românești, 1939)
țestós, -oásă adj. (d. țest). Acoperit cu țest, cu troacă: broască țestoasă. Fig. Vest. Gros de obraz, obraznic. Încăpățînat. V. căpățînos, căpos.

țestos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țestos a. acoperit cu un țest: broască țestoasă.

țestos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚESTÓS, -OÁSĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. — Țest + suf. -os.