țelinos - explicat in DEX

țelinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină² + suf. -os.

țelinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse

țelinos (Dicționaru limbii românești, 1939)
țelinós, -oásă adj. (d. țelină 2). Înțelenit, nelucrat: pămînt țelinos.

țelinos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țelinos a. ce n’a fost încă arat: plugul ară pământul țelinos AL.

țelinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. — Țelină² + suf. -os.