țechin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din
it. zecchino.țechin (Dicționar de neologisme, 1986)ȚECHÍN s.m. Veche monedă de aur, de valori variabile, arabă și italiană. [< it.
zecchino].
țechin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȚECHÍN s. m. veche monedă de aur arabă și italiană, cu valori variabile. (< it.
zecchino)
țechin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țechín (-ni), s. m. – Monedă veche.
It. zecchino.țechin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țechín s. m.,
pl. țechínițechin (Dicționaru limbii românești, 1939)*țechín m. (it.
zecchino, d. ar.
sikki, fr.
sequin). O monetă [!] variabilă care avea curs în diferite state italiene și´n Levant. – Și
sechin (după fr.)
țechin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. — Din
it. zecchino.