țeavă - explicat in DEX

țeavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase întrebuințări. ◊ Țeavă de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. – Din sl. cĕvĩ.

țeavă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țeávă (-țévi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie.

țeavă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țeavă, țevi s. f. 1. (intl.) pistol; armă de foc. 2. (er.) penis.

țeavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țeávă s. f., g.-d. art. țévii; pl. țevi

țeavă (Dicționaru limbii românești, 1939)
țeávă f., pl. țevĭ (vsl. cĭevĭ, țeavă, bg. ceva, pol. cewie). Munt. Tub (de pușcă, de tun, de pompă, de dus apa supt [!] pămînt, de întrebuințat ca mosor la țesut ș. a.). – În Mold. sud țavă, pl. țăvĭ; în nord țévie.

țeavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țeavă f. 1. cilindru găunos de metal, lemn, etc.; 2. țeava unei arme: pușcă cu două țevi; 3. mosorul răsboiului de țesut. [Mold. țevie = slav. ȚĬEVĬ, tub].

țeavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚEÁVĂ, țevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică și goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură și având numeroase utilizări. ◊ Țeava de extracție = țeavă de oțel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracție a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oțel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfășurarea firelor. — Din sl. cĕvĭ.