țeastă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (
Pop.)
1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă;
p. ext. cap
1.
2. Carapace. –
Lat. testa.țeastă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țeástă (-éste), s. f. –
1. Hîrcă, craniu. –
2. Carapace.
Lat. tĕsta (REW 8682),
cf. it.,
prov.,
cat.,
sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (
ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma
țest, s. n. (
înv., craniu;
înv., carapace;
înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din
lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686),
cf. mr. țest, megl. țost. –
Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).
țeastă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țeástă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. țéstei; pl. țéstețeastă (Dicționaru limbii românești, 1939)țeástă f., pl.
țeste (lat.
*tĕsta, cl.
tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg.
testa, fr.
tête, sp.
tiesta. V.
țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est
țastă, pl. tot
țeste. V.
căpățînă.țeastă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țeastă f.
1. bolta craniului;
2. țest de broască. [Lat. TESTA, ciob].
țeastă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚEÁSTĂ, țeste, s. f. (Pop.)
1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă;
p. ext. cap
1.
2. Carapace. — Lat.
testa.