țarigrădeancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚARIGRĂDEÁNCĂ, țarigrădence, s. f. (
Înv.) Locuitoare a Țarigradului. –
Țarigrădean +
suf. -
că.țarigrădeancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țarigrădeáncă (-ri-gră-) s. f.,
g.-d. art. țarigrădéncei; pl. țarigrădéncețarigrădeancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚARIGRĂDEÁNCĂ, țarigrădence,
s. f. (
înv.) Locuitoare a Țarigradului. —
Țarigrădean +
suf. -că.