țarigrădean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e, adj.,
s. m. (
Înv.)
1. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad.
2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [
Var.:
țărigrădeán, -
ă adj.,
s. m.] –
Țarigrad (
n. pr. = Constantinopol) +
suf. -
ean.țarigrădean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țarigrădeán (-ri-gră-) adj. m.,
s. m.,
pl. țarigrădéni; adj. f. țarigrădeánă, pl. țarigrădénețarigrădean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e,
adj.,
s. m. (
înv.)
1. Adj. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad.
2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [
Var.:
țărigrădeán, -ă adj.,
s. m.] —
Țarigrad (
n. pr.) +
suf. -
ean.