țapoș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÁPOȘ, -Ă, țapoși, -e, adj. (Despre coarnele vitelor) Drept și ridicat în sus; (despre vite) cu coarnele drepte și ridicate în sus. –
Cf. țap.țapoș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țápoș (
reg.)
adj. m.,
pl. țápoși; f. țápoșă, pl. țápoșețapoș (Dicționaru limbii românești, 1939)țápoș, -óșă adj. (d.
țap orĭ d.
țăpoĭ. V.
țăpoĭat).
Est. Coarne țapoșe, ridicate drept în sus.
Boŭ țapoș, cu coarnele drept în sus.
țapoș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țapoș a. Mold. cu coarne mai lungi și ascuțițe (despre vite):
boi țapoși la coame CR. [V.
țap].
țapoș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÁPOȘ, -Ă, țapoși, -e, adj. (
Reg., despre coamele vitelor) Drept și ridicat în sus; (despre vite) cu coarnele drepte și ridicate în sus. —
Cf. țap.