țapină - explicat in DEX

țapină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, întrebuințată la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s. n.] – Et. nec.

țapină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țapínă (-ne), s. f. – Cîrlig, cange. – Var. sapin(ă), țapin. Slov. capin (Candrea), legat de it. zappa, cf. tirol. zappîn (Miklosich, Fremdw., 80).

țapină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țapínă s. f., g.-d. art. țapínei; pl. țapíne

țapină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s. n.] — Et. nec.