țapinar - explicat in DEX

țapinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚAPINÁR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. – Țapină + suf. -ar.

țapinar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
țapinár, -i, s.m. – Butinar, lucrător la pădure; barabor (în Borșa): „Nu da, Doamne, numănui / Viața țapinarului” (Bilțiu 1990: 385). – Din țapină + -ar.

țapinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țapinár s. m., pl. țapinári

țapinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚAPINÁR, țapinari, s. m. Muncitor care manevrează buștenii cu țapina. — Țapină + suf. -ar.