șătrăreasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘĂTRĂREÁSĂ,șătrărese, s. f. Soția șătrarului (3). – Șătrar + suf. -easă.
șătrăreasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șătrăreásă(șă-tră-) s. f., g.-d. art. șătrărései; pl. șătrărése
șătrăreasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘĂTRĂREÁSĂ,șătrărese, s. f. Soția șătrarului (3). — Șătrar + suf. -easă.