șătruță - explicat in DEX

șătruță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘĂTRÚȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetrúță s. f.] – Șatră + suf. -uță.

șătruță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șătrúță, șătrúțe, s.f. (reg.) 1. cort mic al negustorilor ambulanți; șatră mică. 2. adăpost mic pentru vite sau unelte; șopron mic, șandrama.

șătruță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șătrúță (reg.) (șă-tru-) s. f., g.-d. art. șătrúței; pl. șătrúțe

șătruță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘĂTRÚȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetrúță s. f.] — Șatră + suf. -uță.