șved (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și
f.,
adj. (
Înv.)
1. S. m. și
f. Suedez (
1).
2. Adj. Suedez (
2). – Din
pol. szwed. Cf. germ. Schwede.șved (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șved (înv.) adj. m., s. m., pl.
șvezi; adj. f., s. f.
șveádă, pl.
șvédeșved (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și
f.,
adj. (
înv.)
1. S. m. și
f. Suedez (
1).
2. Adj. Suedez (
2). — Din pol.
szwed. Cf. germ. Schwede.