șușăniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÚȘĂNIȚĂ, șușănițe, s. f. (
Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. –
Cf. sušenica „pastramă”.
șușăniță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șușăníță,
șușăníțe, s.f. (reg.)
1. fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, aliment); porțiune subțire și alungită de teren, șuviță.
2. ramificație îngustă a unui curs de apă; curs de apă îngust.
șușăniță (Dicționaru limbii românești, 1939)șúșăniță (est) și
șúșeniță (vest) f., pl.
e (bg.
sušenica, pastramă, adică „fășie”, d.
suh, uscat; rus.
susanica, pastramă, batog, rut. „poame uscate”. V.
suhat). Fășie de slănină (Ban.). Fășie de pele [!], de moșie ș. a. V.
șurină.șușăniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șúșăniță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. șúșăniței; pl. șúșănițeșușăniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUȘĂNÍȚĂ, șușănițe,
s. f. (
Reg.) Fâșie, bucată lungă și îngustă de pământ, de piele, de hârtie etc. —
Cf. bg. s u š e n i c a „pastramă”.