șuștăr - explicat in DEX

șuștăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÚȘTĂR, șuștări, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.

șuștăr (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șúștăr, șúștări, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (în forma: șustăr) meșter-strică. 3. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră; repede.

șuștăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șúștăr v. șústăr

șuștăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șúștăr (-ri), s. m. – (Trans. de N) Cizmar. Germ. Schuster.

șuștăr (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – Cizmar, pantofar. Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas 1994: 83). – Din germ. Schuster „cizmar„.

șuștăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÚȘTĂR s. m. v. șustăr.