șușoteală - explicat in DEX

șușoteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.

șușoteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli

șușoteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] — Șușoti + suf. -eală.