șușcăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șușcăí,
șușcăiésc și
șúșcăi, vb. IV (reg.)
1. a ofta; a suspina.
2. (refl.) a gâfâi.
3. (refl.; în forma:
șușca) a se văita.
șușcăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șușcăí (șușcăiésc, șușcăít), vb. – (Banat) A suspina.
Sb. šuškati (Candrea).
șușcăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȘUȘCĂÍ, șușcăiesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Reg.) A ofta, a suspina din greu, din adâncul inimii. –
Sb. šuškati.