șuvoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor);
p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦
Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦
Fig. Debit, flux verbal. [
Var.:
șivói s. n.] – Din
magh. sió (după
puvoi).
șuvoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șuvói s. n.,
pl. șuvoáieșuvoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUVÓI, șuvoaie, s. n. Curent de apă care se scurge cu repeziciune pe locuri înclinate (în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor);
p. ext. curs de apă (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundentă și repede. ♦
Fig. Val, mulțime de oameni (în mișcare). ♦
Fig. Debit, flux verbal. [
Var.:
șivói s. n.] — Din
magh. sió (după
puvoi).