șuviță - explicat in DEX

șuviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica.

șuviță (Dicționaru limbii românești, 1939)
șuvíță f., pl. e (bg. ševica, altiță). Grupă de maĭ multe fire de păr din cap saŭ de lînă. Fășiĭ lungĭ de petică p. a face coadă de zmeŭ saŭ țoale de așternut pe jos.

șuviță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șuvíță s. f., g.-d. art. șuvíței; pl. șuvíțe

șuviță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șuviță f. 1. fășie îngustă și lungă: șuviță de pământ; 2. viță de păr. [Cf. bulg. ȘEVIȚA, altiță].

șuviță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUVÍȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. — Cf. bg. š e v i c a.