șuvei (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șuvéi2,
șuvéie, s.n. (reg.; în sintagmă)
șuveiul popiii = ultimul pahar.
șuvei (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șuveí3, vb. IV (reg.) a sta cu capul înclinat într-o parte.
șuvei (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șuvéi, șuveie, s.n. – Băț scurt; ciomag, bâtă (Memoria 2001). – Et. nec. (MDA).
șuveĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)șuvéĭ n. V.
cĭoveĭ.