șutitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘUTITÓR, -OÁRE,șutitori, -oare, s. m. și f. (Arg.) Hoț (1). – Șuti + suf. -tor..
șutitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘUTITÓR, -OÁRE,șutitori, -oare, s. m. și f. (Arg.) Hoț (1). — Șuti + suf. -tor.