șurină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șurínă, șuríni și șuríne, s.f. (reg.) fâșie îngustă de pământ arabil.
șurină (Dicționaru limbii românești, 1939)
șurínă f., pl. ĭ și e (cp. cu șirincă și cu vsl. širina, lățime, pĭață). Nord. Hliză, curea de moșie. V. șușăniță.