șuncă - explicat in DEX

șuncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. – Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.

șuncă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șúncă (-ci), s. f. – Jambon. Germ. Schinken, dial. Schunke (Cihac, II, 397; Borcea 213; Gáldi, Dict., 183), cf. mag. sonka, sunka, sb., cr. šunka.

șuncă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șúncă f., pl. ĭ (germ. schinken, dial. schunke). Munt. Șold de porc sărat, afumat și fert [!] (maĭ rar copt): șuncă de Praga, de Vestfalia. – În Trans. șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon.

șuncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șúncă s. f., g.-d. art. șúncii; pl. șunci

șuncă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șuncă f. pulpă de porc afumată și sărată: șuncă de Praga și de Westfalia [Nemț. SCHINKEN, printr’un intermediar săsesc].

șuncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. — Din magh. sonka, germ. dial. Schunke.