șumeni - explicat in DEX

șumeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

șumeni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șumení, șumenésc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta.

șumeni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șumení, vb. refl. – A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea 1924: 87). – Din șuman, șumăn „beat„.

șumeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!șumení (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenéște, imperf. 3 sg. se șumeneá; conj. prez. 3 să se șumeneáscă

șumeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. — Din șumen.