șumeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUMENEÁLĂ, șumeneli, s. f. (
Reg.) Stare de amețeală din cauza băuturii; beție. –
Șumeni +
suf. -eală.șumeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șumeneálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. șumenélii; pl. șumenélișumeneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUMENEÁLĂ, șumeneli, s. f. (
Reg.) Stare de amețeală din cauza băuturii; beție. —
Șumeni +
suf. -
eală.