șuler - explicat in DEX

șuler (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÚLER, șuleri, s. m. (Reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

șuler (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șulér (-ri), s. m. – Escroc, trișor. Pol. szuler, rus. šuler, ceh. šular (Cihac, II, 396; Sanzewitsch 210), probabil de origine germ. – Der. șulerie, s. f. (înșelătorie, escrocherie, pungășie).

șuler (Dicționaru limbii românești, 1939)
șúler (orĭ -ér ?) m. (rus. šúler, pol. szuler, id. Cp. cu germ. schüler, școlar). Est. Rar. Înșelător la jocu de cărțĭ. V. balamut, măsluĭesc.

șuler (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șúler (înv., reg.) s. m., pl. șúleri

șuler (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÚLER, șuieri, s. m. (înv. și reg.) Trișor; șarlatan. — Din rus. šuler.