șular - explicat in DEX

șular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.

șular (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud.

șular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șulár (reg.) s. n., pl. șuláre/șuláruri

șular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șular n. cusătură rară: șular de brăcinar. [Origini necunoscută].

șular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘULÁR, șulare, s. n. (Reg.) Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] — Cf. sl. šilo „sulă”.